Pentru cei care au ales sa il lase pe copil sa invete singur le recomand sa nu isi mai piarda timpul pe aceasta pagina. Eu acuma scriu pentru cei care doresc sa il ajute pe copil, sa ii fie aproape si sa ii ofere jucarii din care acesta sa invete. Ceea ce copilul va invata acum este baza dezvoltarii sale ulterioare. A stii sa separe obiectele conform culorilor si/sau formelor este primul pas catre memorie si orientare…

Matei, baiatul meu, a fost un jucaus de la inceput. La 2 saptamani a schitat primul zambet cand a recunoscut una din jucariile sale… din tot caruselul era o albina galbena careia noi ii spuneam Nuti Albinuti. Acum, la peste 1 an si jumatate, alearga dupa minge, se suie pe trepte si, ce este cel mai imprtant, a trecut de la faza de “distrugator” (adica desfacea tot ce atingea) la faza de “constructor” (incearca sa imbine caramizi, piese, etc intr-un intreg cu o anumita valoare).

Pe de alta parte nu imi place sa fac shopping. Dar nu ca nu imi place…dar urasc aceasta indeltnicire astfel incat Matei ar fi ramas fara jucarii. Este nevoie de ele? Si de care anume?

Exista parinti care au ideea preconceputa ca odrasla trebuie sa aiba TOT ce nu au avut ei… Mi se pare o idee total gresita, mai ales ca majoritatea jucariilor din comert nu au nici in clin nici in maneca cu educatia, poate doar cu educarea parintilor intr-un sens negativ. Culorile argintate ascunde pericole legate de calitatea inferioara a materialelor, asta ca sa nu vorbim de siguranta copilului si de ideile ce ii sunt induse. Personal nu am inteles niciodata cum de poti da unui copil o jucarie PUSCA, PISTOL, TANC?!?!?!?!?!

Am navigat destul de mult pe net in cautarea unui magazin virtual care sa imi ofere o varietate mare de jucarii la preturi relativ normale (plec de la ideea ca nu preturile sunt neaparat mari la noi in tara, cat veniturile…) si care sa imi ofere 3 caracteristici esentiale (dupa parerea mea):

1. sa fie sigure (din materiale de buna calitate, fara sa existe pericolul unor piese taioase sau altceva de acest gen)

2. sa fie logice sau cat mai mult legate de etapele de crestere si educatie; sa aiba un motiv pentru care au fost facute iar acel motiv sa puna de fapt copilul pe primul loc

3. sa fie ergonomic, permitandu-mi sa ajung, folosind filtrele de cautare, la niste jucarii propice lui Matei.

Din pacate nu l-am gasit in Bucuresti, dar l-am gasit – asa cum am spus – pe net. Ceea ce inseamna ca este ca si cum ar fi langa mine. Ma uit la orice ora din zi si din noapte… Nu este probabil singurul, dar edukid.ro – caci despre el vorbesc – m-a atras prin politicile sale de atragere nu numai a copiilor , dar si a parintilor lor. Puteti sa ii spuneti marketing, poate chiar si ieftin – dar rezultatele sunt (sau sper sa ii fie) pe masura sensibilitatii si ideii de protectie a copilului pe care merge de ceva vreme. Nu este o afacere de facut bani… orice afacere o deschizi ca s aobtii un profit – dar spre diferenta de alte branduri comerciale din Romania si din lume unde tinta de marketing este parintele si portofelul acestuia la edukid.ro am descoperit ca tinta finala este totusi copilul si nevoia sa gurmanda de a invata.

Am rugat-o pe Lavinia Biberi – Consultant PR & copywriter magazin online Edukid – sa imi ofere cateva jucarii (virtual, nu asa cum fac cei de la ziarele mari: da si mie un telefon sa iti fac recenzie). Din cele 7 jucarii eu am selectat doar 3; pe restul le voi enumera la sfarsit, iar intreaga lor oferta va invit sa o vedeti la pagina www.edukid.ro.

1. Jucaria sunatoare Rattle; am selectat-o doar datorita pretului sau de doar 12 lei si un pic. Din pacate recomandarea de a nu fi folosita de copiii sub un 1 an ii opreste pe cei aproximativ 80% dintre copii sa o foloseasca exact cand le trebuie. probabil ca acest lucru este dat de bilele care se pot despinde de bucatile de sfoara. In rest este o jucarie care sigur il va atrage datorita culorilor vii si sunetului pe care il scoate, ajutandu-l sa isi coordoneze miscarea cu sunetul si vederea. O gasiti la http://edukid.ro/jucarii/jucarie-sunatoare-rattle-detoa/

2. Geokid – Primele animale este un pachet de elemente multicolore care permit sa se interconecteze in moduri variate. Mi s-a parut un plus fata de Ursuletii Daisy (pe care ii gasiti tot la Edukid), dar si pretul este pe masura. Acuma putem sa ne gandim in felul acesta: de cate ori cumperi copilului o asemenea jucarie (va spun eu: de maxim 2 ori)? Dar bucuria de a-l vedea cum reuseste sa le imbine, cum va face corelatii si cum va alege metode noi de a le lega intre ele va vor face sa spuneti cu siguranta: hai sa mai browsam catre edukid, precis mai gasim ceva frumos acolo.

Acest cadou il gasiti la http://edukid.ro/jucarii/geokid-primele-animale-quercetti/

3. Cireasa dupa tort – asa cum vad eu pentru un copil de 1 an jumatate – o reprezinta New Qubo… Din categoria constructiilor (aici recunosc ca eu sunt cam blocat la acest nivel – iar Matei orice are roti a hotarat ca trebuie sa nu le mai aiba) jucaria este compusa din 6 placi si elente de prindere intre ele care permit crearea de spatii noi cu geormetrii interesante. Este si cea mai scumpa (73,5), dar este un cadou extraordinar pemntru copilul Dvs sau atunci cand mergeti intr-o vizita. O gasiti la http://edukid.ro/jucarii/new-qubo-quercetti/

Oricum nu sunt singurele jucarii de acolo. Am vazut si trenul ChouChou Tommy care a devenit si jucaria favorita a copilului unui client, am vazut si  SaxoFlautul (dar din pacate Matei nu are inca varsta potrivita, fiind recomandat pentru 2 ani+) si jucaria broasca (pe care ma gandeam sa o cumpar lui matei pentru baita, dar la baita el are deja o multime de jucarii si cred ca ar fi in cazul lui exact ceea ce am spus ca nu imi place : a nu stiu cata jucarie.

Retineti ca nu trebuie sa ii luati jucarii cu nemiluita. In cazul in care se plictiseste de unele ii dati prin rotatie altele. Copilul trebuie s aimprovizeze. Sa se adapteze. Sa isi adapteze jucariile la nevoile lui, sa le descopere secretele. Oricum va veti trezi cu o punga mare de jucarii la care baiatul nu se va mai uita… Dar cand ii luati alegeti cu grija. Eventual chiar sunati la magazinul de unde le veti lua. Veti primi poate un sfat bun si nu veti arunca banii pe prostii.

Sper ca v-am fost de folos

De 20 de ani a intrat in casele romanilor un instrument pe cat de util, pe atat de periculos. Acum 20 de ani (in 1990 – na) in casele romanilor de conditie medie apareau incet incet jocurile electronice urmate la scurta distanta de has-ce-uri (HC85, HC90, compatibile Spectrum Sinclair ZX). Pretul unuia era de aproximativ 10000 lei, cam 3-4 salarii medii, ceea ce la oras era posibil.

Incepand cu anii 2000 computerul a intrat in casa in mod agresiv, iar legaturile la Internet, mediile de socializare de tip sentiemnete.ro, neogen si culminand cu Hi5 si Facebook au facut din casele noastre niste bucati mare de svaiter prin gaurile caruia noi privim liberi afara, dar si cei de afara se uita la noi. Fara perdea!

Avem un copil. Sau mai multi. Magia televizorului din anii 80-90 se transforma in magia jocurilor online si a discutiilor pe net. Copilul nu mai are prieten pe Gigel din coltul strazii, nu iese la aer, nu se mai joaca… Creativitatea lui se rezuma la utilizarea unui mouse performant pentru Counter. Este ok acest lucru? Vrem un mic salbatic sau vrem o persoana integrata in realitatea sociala? Si vrem pe cineva pierdut intr-o realitate virtuala?

Nu pomenesc aici (inca – dar o sa o fac mai jos in acest articol) de pericolele din extrema cealalata in care persoane cu ascendent negativ isi racoleaza adepti sau chiar victime cu ajutorul Internet-ului.

Calculator sau nu pentru copil?

A-l tine departe de computer, de tot ceea ce inseamna acest quasi omniprezent instrument in viata noastra ar fi, dupa parerea mea, o crima… O crima la adresa copilului tau care va fi un handicapat social. Dupa cum stim in 75% (estimare proprie) din activitatile si meseriile actuale cunoasterea calculatorului la nivel mediu macar este o cerinta. In primul rand inseamna sa il tinem departe de dezvoltarea sa in cariera. Dar pana acolo este societatea. La varste fragede este reprezentata de comunitatea de copii; este binecunoscut faptul ca doar elemnetele comune in preocuparile copiilor ii si uneste. Tragandu-l deoparte de la computer va insemna automat sa nu ii permitem sa se integreze in aceste comunitati, mnecesare dealtfel in dezvoltarea sa. In al doilea rand societatea la varsta lui este reprezentata de scoala. Si in cadrul programei scolare isi face simtita tot mai mult necesitatea cunoasterii unor elemnte de utilizare a computerului, nu in mod direct cunostinte de informatica.

Considerand cele de mai sus eu as propune utilizarea de software dedicat pentru accesul pe net care filtreaza continutul site-urilor vizitate in asa fel incat sa fie evitate site-urile cu continut pornografic, violent sau de natura sa impinga copilul la a da din datele personale. De asemenea puteti limita in timp accesul la Internet, dar toate acestea ar fi aproape nule ca rezultat daca nu reusiti sa il faceti s ainteleaga in ce masura Internetul poate fi folosit si ce anume sa faca atunci cand are probleme.

A-l invata sa vina la Dumneavoastra atunci cand are probleme este un prim pas, dar de baza, pentru o buna disciplina a copilului Dvs -utilizator de net.

Dar computerul nu se rezuma la Internet. El se poate efectiv bloca in casa urmarind filme sau jucand jocuri. Si aici intervine modul Dvs de a-i garanta un acces controlat la resurse. Exista jocuri foarte agreate de adolescenti bazate pe povesti de razboi. Personal sunt total impotriva lor. Pentru copii as recomanda jocurile logice, jocurile care il pot face sa invete utilizarea tastaturii si a mouse-ului fara a provoca insa dependenta. De asemenea va trebui sa NU ii vada pe parinti ca se joaca ceea ce lor le interzicem, iar motivatia este simpla: mereu vor fi frustrati de faptul ca ei nu au voie.

Cred ca foarte bine este sa creem un mediu de dezvoltare de joaca si de invatare in care computerul sa fie doar una din numeroasele alte posibilitati de dezvoltare si divertisment. Activitatea fizica, variata, cat mai mult in comunitate cu alti copii sau macar in aer liber este ingredientul principal pentru a-l departa chiar si de ideea de a sta pe calculator. Utilizarea unui OS (Sistem de Operare) legal in care sa fie bine definite atributele fiecarui utilizator, utilizarea de parole pe fiecare cont si resursa din calculator reprezinta la fel de bine o masura eficace impotriva utilizarii… Si nu de multe ori este bine sa mai si trageti ochiul la ce face copilul Dvs.

De asemenea invatati-l ca atunci cand are o nelamurire sa apeleze cu incredere Dvs. deveniti-i cel mai bun prieten si confident si asa veti stii foarte bine ce face… si va avea incredere si in ceea ce ii spuneti.

Pro – utilizare computer:

- accesul rapid la resurse de educatie

- integrare mai buna in colectivitatile de copii

- invatarea utilizarii calculatorului de la varste fragede

Contra – utilizare computer:

- pericolul dependentei

- izolarea sociala in lumea virtuala

- probleme de vedere si de coloana

in plus Contra Internet:

-  relationarea cu persoane de rea credinta care poate deriva apoi in

- punerea in pericol a vietii sau independentei copilului sau

- aderarea la grupuri antisociale sau atragerea copilului catre manifestari antisociale sau care ii pot compromite judecata

- accesarea unor informatii de sorginte pronografica sau violenta

- oferirea de informatii unor terti cu privire la viata sa,a familiei, a casei si – direct de aici – punerea in pericol a sa, a familiei sau a caminului

Mai cititi si:

http://www.sistem-de-securitate.com/sfatview.php?id=8&intext=intern

http://www.gecadnet.ro/securitate/stiri/517.Controlul-accesului-copiilor-la-Internet-este-prioritar-pentru-525-dintre-utilizatori.html

http://kraftwin.blogspot.com/2009/06/software-parental-si-protectia-copiilor.html

http://www.xprot.ro/copii-internet-si-calculator/faceti-ceva-cu-copii-si-internetul

In cazul cel mai fericit avem o bunica/un bunic care este destul de in forta si poate sta cu el. adica deja pensionat, dar nu de mult. Altfel este destul de greu sa stai dupa un copil de 2 ani. E frustrant si pentru copil si pentru parintele tau la care tii si pe care vrei sa il feresti de cele rele.

Parerile sunt impartite si as incerca sa analizez cele doua variante. Concluzia mea va voi spune la final

Gradinita. Ma refer strict la Romania. Gradinitele – Cresa si Gradinitele sunt varza. Cele de stat. Nu am auzit despre foarte multe asemenea institutii de stat care sa se ridice macar la niste standarde minimale. Jeg, indolenta…Toate acestea deriva si din sistemul de remuneratie; dar asta nu inseamna ca al vostru copil este subiect de indolenta?

Castigurile sunt de ordin social insa… copilul invata sa socializeze cu alti copii, sa se “desparta” de parinti mai usor. Nu vrem sa il indepartam de tot pe copil, dar parca o autonomie ii este si lui necesara.

Din alt punct de vedere bolile copilariei pot veni mai repede intr-un mediu plin de copii. Daca unul vine cu o asemenea boala… intregul colectiv este o bomba eco. Partea buna si aici? Sansele sa ajunga sa faca variola abia la 30 de ani (cu riscurile aferente varstei) sunt mult mai mici.

In functie de educatia primita in asemenea centre copilul va invata mult mai repede sa si cante, joace impreuna, poate chiar mai tarziu sa citeasca si sa scrie, ajungand ca in clasa I la scoala sa se integreze excelent. Retineti insa ca si in cazul cel mai optimist o educatoare are grija de minim 4 copii…

In functie de nivelul gradinitei puteti accede si catre cursuri de inot, dansuri, limbi straine….

Bona. Bona este o persoana de mare incredere si responsabilitate pe care o angajezi pentru a se substitui tie pe perioada lipsei tale. Daca pentru baby -sitter ne putem gandi la o persoana tanara (studenta, etc) parerea mea este ca in cazul bonei in niciun caz nu varsta cat mai mica trebuie sa primeze. mai degraba experienta, recomandarile. Noua ne-a fost foarte greu sa ne hotaram sa gasim o asemenea persoana; de gasit…cred ca am avut un pic de noroc. La ora actuala copilul se bucura de cate o vede si cand pleaca ii spune PA si ii spune si numele (Ma…?! – de la Mariana) cautand-o cu privirea. Asta este cea mai buna asigurare din punctul meu de vedere a faptului ca nu imi streseaza baiatul. Si este foarte probabil ca decizia noastra sa avem bona pana mai tarziu un pic este buna.

Din pacate o bona este destul de scumpa si pana ce statul nu va implementa masuri de deducere a impozitelor pentru cei care angajeaza cu acte in regula asemenea persoane totul va fi la nivelul pietei negre. De aici rezulta si nesiguranta. Nu ai un act care sa le responsabilizeze pe femei nici in modul in care ingrijesc copiii, dar nici in loialitatea lor. Practic totul tine de feeling personal. In acest sens recomand totusi sa apelati la recomandari sau, in cel mai rau caz, la agentii. Un site excelent (mai sunt multe de lucru, dar este super) ar fi www.cautabona.ro (aveti un link in prima pagina, dar si selectii din diferite articole scrise de ei).

Cum te poti asigura ca bona este exact ceea ce vrei? Cand copiul inca nu stie sa vorbeasca este destul de greu? Dupa cum am spus mai sus ii urmaresc reactia la vederea ei… mai poti sa vorbesti cu alti parinti prin locurile in care stii ca bona merge cu el. Noi, de exemplu, fara sa dorim sa o urmarim am fost abordati de o mamica: Vai dar noi il stim pe Matei – mereu este cu bunica … Pai nu este bunica? A nu? Cand am vazut ce frumos se poarta cu el am fost convinsa ca este bunica… Asa ceva te indeamna sa te bucuri… Dar cei din presa ne atrag atentia si asupra acelor femei care inteleg prin ingrijirea copilului numai salariul lunar… Iar copilul poate deveni inchis in el, cu frici sau – si mai rau – poate suferi accidente grave datorita neatentiei ei.

O bona buna este acea persoana care nu numai ca va respecta ce ii spui si il va trata pe copil ca si cum ai fi tu acolo, dar este cea care, din experienta ei anterioara, poate veni cu idei salvatoare; poate preveni niste incidente cunoscand din timp pericolele ingrijirii unui copil. Sa nu uitam ca la varsta aceasta frageda copilul se educa, iar cei 7 ani acum isi au inceputul. O femeie care stie sa il si educe, fiind chiar ea o femeie educata – ma refer in toate sensurile, inclusiv in a avea experienta de a preda – este un plus. Cunoasterea unei limbi straine poate fi si este un plus extraordinar.

Pana la urma bona sau gradinita?

O gradinita buna in Bucuresti cu program de 10 ore te duce pe la 1500 de lei… Bona pe la 800+ de lei, dar poate ajunge si la 1600 de lei in Bucuresti in cartiere selecte. Un pret corect este probabil undeva intre 1000-1200 de lei. Atentie insa: la bone nu platiti taxe si nici anagjatul nu plateste taxe. Ceea ce inseamna ca daca ar fi sa legalizati activitatea veti ajunge undeva la 2000 de lei, ceea ce este imposibil de suportat de o familie normala… pe de alta parte o carte d emunca ar transforma bona intr-un om mai responsabil si, probabil, nu am ajunge sa auzim la stiri de bone care maltrateaza sau neglijeaza copiii. La o gradinita mai vin si alte taxe aditionale cum ar fi excursiile si muzeele.

Parerea mea este ca daca puteti pana la 2 ani si ceva sa stati cu bona, urmand ca dupa aceea sa il dati la gradinita (pana in 4 ani). Aici poate va vor ajuta bunicii (pentru a-l lua si duce la gradinita doar cat lipsiti voi) sau sa folositi procentual o gradinita cu program redus (4-6 ore) si o bona restu, timpului pana veniti acasa… Asta gandesc acuma. Voi cum ati proceda(t)? Experienta voastra poate fi utila si altora…

- ideal ar fi sa aducem si copii cu noi [ aici nu sunt de acord pentru ca intre cativa banuti si sanatatea copiilor nostri cred totusi ca primeaza sanatatea]
- protestatarii vor purta fie top negru fie o banderola neagra
- in locul portavocii, s-a ales varianta jucariilor zornaitoare
- Dl Presedinte va primi cadou din partea mamicilor scutece absorbante folosite.
- mamicile de pe forumul DespreCopii (www.desprecopii.ro), vor aduce bannere cu lozinicile agreate pe forum; in aceasta actiune mamicile vor fi sustinute de catre cei de la DC, care vor plati bannerele
- miresicile (www.miresici.ro)vor aduce si ele bannere (nu stiu insa cine le plateste)
- mamicile sunt sprijinite si de diverse organizatii, oameni politici si chiar de biserica romano-catolica.

Doar un anunt…

Se vorbea de scaderea indemnizatiei la 600 de lei, ceea ce ar fi absolut haotic. Nu vreau sa cred ca poti crea generatii de copii civilizati si competitori cu numai 600 de lei. Poate doar o competitie cu cersetorii din metrou.

Ma rog… AICI puteti downloada un draft de document privind scaderile cu 15 si 25% ale unor indeminizatii, pensii si alte ajutoare sociale. Trusoul de nou nascut se suspenda!

Daca ati avut in vedere toate aceste lucruri si daca totsui vi se par multe greu de tinut minte ganditi-va din alt punct de vedere: copilul va vede pe voi, parintii lui, cei mai apropiati prieteni si un punct de stabilitate. Mai mult decat atat ei vor reprezenta pentru voi cea mai frumoasa realizare a vietii. Si luand acestea in considerare nu credeti ca eforul ce ar trebui depus este foarte mic fata de bucuria de a-i putea oferi o viata fericita si foarte bogata in sentimente si trairi? Pentru ca descoperirea vietii de zi cu zi, respirarea unui aer cat mai deschis, expunerea copilului la micile pericole zilnice pentru a fi protejat de cele mari de mai tarziu. Si priviti-i zambetul

Cateva link-uri pe aceasta tema:
http://organicka.ecosapiens.ro/despre-copii-si-soare/

http://www.copilul.ro/Soarele_de_primavara__cat_este_de_periculos__17_137.html

daca ai bebe [sau copil care poarta inca pampers] si mergi la [Afi Palace Cotroceni] mall esti in pericol [ sa nu ai unde sa il schimbi]…

Plecam de la cateva premise:

1. cand mergi intr-un mall banuiesc ca nu stati numai jumatate de ora sau o ora…

2. copilul cum pampers nu sta dupa tine pana ai timp sa il schimbi

3. a nu schimba cat de repede un copil care a facut deja este un act de cruzime si d einconstienta gandindu-ne la toate repercusriunile pe care acest gest il poate avea

4. Intr-un loc facut in 2009 te astepti sa ai parte de servcii si de un acces la o multime de servcii…

Ideea este ca de cateva luni de zile de cate ori incercam sa mergem prin AFI si sa schimbam copilul de fiecare data camarutele care ar trebui sa aiba aceasta menire sunt incuiate. La toate etajele. Peste tot. Mai mult decat atat ajutorul in descuierea usii ne este refuzat politicos de catre oamenii ce asigura curatenia pe motiv ca ei nu cunosc acest lucru si ca asa a hotarat conducerea. Noi ce sa facem?

Am inaintat o plangere si astept rezultatul. In acelasi tmp va invit pe toti cei care ati mai avut asemenea probleme sa mi le comunicati ca si comentariu la articol si daca descoperim ca exista o regula in ceea ce priveste aceasta …”lipsa”.

Un sfat: nimic nu merita sa facem concesii cand ne referim la cei mici, la siguranta lor, la sanatatea lor.

Matei cu tata in caruciorul Inglesina, varianta sport

Multi parinti ii intreaba pe mami si tati ce se fac ei cand vor veni alti bebe ca mine pe lume? Nimeni nu stie foarte multe, toate sunt din auzite si de aceea eu, Ioan Matei, la cele 2 luni cate am m-am pregatit sa ii ajut si pe alti bebei sa aiba lucruri bune in casa fara sa dea bugetul familiei peste cap… foarte mult… Nu de la inceput…

Azi ne vom ocupa de carucioare. Si pentru asta am incercat sa iau un interviu lu tati… Tati, multi nu te stiu, dar tu esti un pic inca un copil. Desi ai 34 de ani tu inca te joci cu mine si te cobori la mintea mea… Cum ati perceput tu si mami venirea mea?

B: Draga Matei, venirea ta a fost, ca pentru aproape fiecare parinte, un motiv extrem de bucurie. In acelasi timp trebuie sa nu uitam ca este si o mare responsabilitate. Si daca peste tot aproape vezi ca responsabilitatea este strict legata de bebe trebuie sa spun ca responsabilitatea are multe valente si se refera nu numai la bebe, ci si la familie ca un intreg

M: … adica?

B: Adica vreau sa spun ca atentia nu trebuie indreptata exclusiv asupra lui bebe, ci cu gandul la bebe trebuie sa te gandesti cum sa faci ca impactul venirii tale pe lume sa nu o boseasca pe mami sau pe tatai astfel incat ei sa fie si veseli cu tine, sa nu fie obositi si certareti, sa nu fie stresati, sa li se para venirea ta pe lume nu numai o bucurie, dar si sa fie asa… Si pentru ca vorbeai de carucioare as vrea sa povestim un pic despre ele…

M: chiar asta vroiam sa te rog, dar m-ai suparat cu chestia cu grija care nu e numai pt mine…Uaaaaaaaaaa!

B: In primul rand chiar daca plangi nu te voi lua in brate… In al doilea rand eu si cu mami ne-am uitat foarte mult dupa carucioare prin toate magazinele, am fost si la Expo Bebe (www.expobebe.ro) ,am vorbit si cu alti parinti. Cand iei un carucior trebuie sa ai in vedere cativa factori: cat de bine sta bebe in el, cat iti este usor tie cu el (ca parinte, si aici trebuie sa ne gandim in primul rand la mami) si cat de multe compnente are, dar trebuie sa ai in vedere si gradul de mobilitate dorit. Astfel daca stai la casa sau vila si bugetul familiei este foarte ridicat poti apela si la un landou pentru prima perioada (cum este cel de la adresa http://www.inglesina.ro/classic.htm), dar daca esti un parinte precum marea majoritate care stau la bloc, ai si masina si vrei sa mergi si la plimbare zilnic cu el, eventual urcand sau coborand scari un parinte se va gandi in mod serios la o solutie Dual Play sau Tri-Play care sa contina, pe acelasi schelet de roti, atat un landou (pana tu si alti bebe ridicati capul), cat si o varianta sport si, eventual, o scoica de pa 0-13 kg – acesta este scaunul de masina…

M: dar tati, nu m-ai dus niciodata cu scaunul de masina!

B:… da, este adevarat… Tu ai numai 2 luni si poti sta foarte bine in landou. Mai mult decat atat ai deja 6 kile si te vei apropia foarte mult de cele 13 kile pana vei putea sta in funduletz, iar atunci iti voi fi luat deja un scaun mai mare in care sa stai comod. deocamdata am folosit scaunul doar prin casa cand stateai cu noi in bucatarie la masa… asa este?

M: Da tati

B: Revenind acum la aspectele carucioarelor parintii vor fi uimiti cat de multe sunt. Noi am cautat un sistem care sa aiba un schelet cat mai usor si cat mai impachetabil in portbagajul masinii, dar si in casa. Practic, desi oferta este variata, am gasit doar doua sisteme cu adevarat OK… Este vorba de cele de la Chiccho si cele de la Inglesina. Vorbim de piata romaneasca de acum aproximativ 5 luni (sept 08). Gandeste-te ca lucrurile se schimba chiar in timp ce vorbim, deci informatia este subiectiva. Diferenta de pret dintre cele doua in sistem full (toate trei) este mare, deci trebuie sa vedem ce altceva putem urmari.

Cat de bine se simte copilul in landou si in sport. In landou trebuie sa avem grija sa intre cat mai putin curentul la bebe, daca se poate sa fie bine protejat. A cumpara un landou ieftin, dar care pe margini sa aiba doar o foaie de ceapa va permite oricand aerului rece sa intre la bebe, iar acesta sa fie expus

M: …dar eu sunt bine invelit

B: da, esti… dar nu atat de bine incat sa fii mereu in siguranta daca marginea carucioarului ar fi din foita. O sa vezi cand te pun in varianta sport cum o sa fie. Este bine, dar nu neaparat, sa aveti folie de ploaie la carucuior, dar neaparat si acoperire picioare. Mai tin minte parintii cum stranuta cand picioarele le sunt reci? Sa isi imagineze cat de sensibil este un bebe si ce rau i-ar fi sa aiba picioarele reci.

Landoul nu este nevoie sa aiba mai multe pozitii. Dar caruciorul Sport neaparat trebuie sa aiba o pozitie foarte apropiata de orizontala (Atentie: nu il confundati totusi cu un landou), una intermediara si alta ca un scaun obisnuit. De asemenea sportul este foarte bine sa poata fi montat in asa fel incat bebe sa stea ori cu spatele la directia de mers ori cu fata. Pana la un an va sta cu fata la voi, dupa care va dori sa vada lumea…

Aveti grija la roti… cat de usor se invart, cat de usor se blocheaza cand aveti nevoie. Frana pe spate sa fie dubla (adica sa prinda ambele roti dintr-o singura miscare). Rotile este bine sa fie duble pe fata si spate (in total sa aveti 8 roti). Nici foarte mari, nici foarte mici.

ganditi-va apoi daca vreti sa aveti legate cornele de care il duceti sau nu. Adica , cu alte cuvinte, daca il veti duce de doua coarne diferite, una pe stanga, alta pe dreapta, sau daca aveti o bara care le uneste. Unii se simt confortabil cu prima varianta (asta sunt eu), altii cu bara care le uneste (asa cum sunt un prieten de al meu si sotia lui). Este strict alegerea voastra.

Nu luati prostii de carucioare cu slot de iPod (chiar daca sunteti fan Apple), nici casti, termometre, detectori de umezeala… Mama si chiar tata vor stii intotdeauna ce este bine si ce nu. Si oricum e mai ieftin s aluati un simplu termometru (costa 30 de lei unu care iti spune si presiunea si prezeice si vremea pe urmatoarele 6 ore). dar chiar sunt jucarioare costistoare si total fara utilitate

M: dar as putea asculta muzica…

B: Este adevarat, dar chiar crezi ca singura ta placere in carut va fi sa asculti muzica? vei dori sa auzi zgomotul pasarilor, multe alte lucruri din natura, oricum muzica cea mai faina este vocea lui mami sau tati

M: Da, asta asa este…

B: Si atunci de ce sa iti puna iPod? Oricum trebuie sa vedeti la un carucuior cat de usor se pot scoate husele pentru spalare. Este un lucru bine de stiut. Unele (erau englezesti) se desfaceau atat de greu incat nici vanzatorii nu stiau foarte bine cum se fac la loc. Si conteaza si magazinele de unde luati, asta pentru nervii vostri. De exemplu am fost la magazinul Barza, pe undeva prin Tineretului/ Unirii. Erau aia dusi cu capul, nu stiau sa explice nimic. La fel si pe Titulescu unde o fatuca transpirata de mureai se incurca in carucioare. Dar la Lumea Copiilor de la Ciuperca pe 1 Mai sau la Inglesina (depozit) oamenii au fost foarte foarte OK… Bine, Nici la Ciuperca nu exceleaza, dar macar iti dau toate informatiile si nu se supara daca il pui sa iti arate 5 carucioare si nu iei niciunul. dar despre magazine, Mateiut, mai vorbim

M: taticule…dar ce ar trebui sa mai stie parintii despre carucioare. Care ar fi concluzia? Stiu ca atunci tu ai si scris ceva pe blogul tau chiar cand cautai carucior. S-a schimbat ceva din viziunea de atunci?

B: da… intr-adevar Inglesina isi merita oarecum banii. Spun oarecum pentru ca mi-am pastrat ideea ca industria lucrurilor de copii este o industrie bazate pe emotii puternice . Adica niste oameni stiu ca mami si tati te iubesc si atunci stiu si ca ti-ar lua orice lucru ai vrea. Sau nu Parerea mea este sa NU luati carucuioare din 3 bucati la preturi ce sunt sub 1500 de lei pentru ca mai mult ca sigur au ceva probleme sau lipsuri…eventual nu sunt confortabile sau nu sunt fiabile. Este foarte probabil ca fiabilitatea lor redusa saii faca pe mami si tati sa renunte la ele in ceva timp si sa cumpere altu. Este o loterie… Dar cred ca o vizita la un baby expo (primul va avea loc in februarie informatii la www.babyexpo.ro) poate insemna ceva si chiar un pret mai mic. Pentru cei care nu stiu aceasta expozitie reuneste in bucuresti cei mai importanti importatori sau producatori de produse de puericultura (adica de crestere a bebeilor ca tine) si a fost organizat prima data tot de o mamica ce vroia sa vada gama intreaga de produse pentru bebe al ei.

A propos…cum dormi in patul tau?

M:Tati tati…de ce ai desconspirat surpriza? Zilele viitoare vom vorbi despre patuturi… Din punctul de vedere al lui tati si mami… si al meu… Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaammmmiiiii….mi-e foooooooooaaaaammeeeee!!!

[update iulie 2009: Pe site-ul Inglesina a aparut noul Zippy Free... practic acum Zippy are exact ce ii mai lipsea sa fie perfect: este modular reversibil, SPORT-ul poate fi folosit astfel incat bebe sa stea atat cu fata catre parinti (pana la 3-4 luni) cat si spre fata]

Unele dintre acestea afiseaza varsta minima de acces ca fiind cea de trei ani. In aceste locuri pericolele de loviri sunt aproape nule, dar si supravegherea nu este cine stie ce. In alte locuri se poate intra cu copilul avand varsta minima pana la 1 an si cateva luni, dar sub supravegherea tutorelui, parintelui, etc…

Sunt bune? Sunt rele asemenea locuri? Eu cred ca raspunsul este simplu: Da! Societatea actuala, desi in plin avand de comunicare si informare tinde sa transforme individul intr-o individualitate egoista, aparte fata de comunitate, fara dorinte de socializare decat la nivel strict primar, de relationare strict in functie de propriul interes. Ne dorim acest lucru de la copiii nostri? Unii poate da… Acea persoana de care vorbeam si in articolul legat de educatie (pe care il puteti citi aici) si care ne spune pe sleau ca vrea copilul ei sa invete sa faca bani… Dar, pe de alta parte, eu cred ca multi dintre noi ne dorim ca pruncul nostru sa socializeze. Sa invete sa se descurce, sa isi doreasca ceva si s alupte pentru obtinerea lui altfel decat prin celebrele plansete si aruncari in genunchi.

Avandu-l pe Matei de doar 15 luni ne-am orientat catre casutele acelea de plastic puse pe o mocheta simpla. Si nebunia a inceput. La aceasta varsta copiii nu au porniri meschine sau egoiste, poate doar un pic de egocentrism… si atunci este bine sa modelam caracterul acestuia in sensul impartirii locului de joaca si cu alti copii. Cred ca mi-am facut mari sperante atunci cand credeam ca se va juca din prima cu altii. Intai copiii se studiaza. Daca se si imita este excelent. A-si oferi unul altuia jucaria deja este SF. Cel mai bine va fi sa nu se paruiasca pe cate o jucarie…si aici cred ca intervine adultul… Protejandu-si odrasla trebuie in acelasi timp sa creeze o stare de armonie intre cei 2-3 copii. Atentie… experienta mea se rezuma, deocamdata, la Matei cu putin peste un an ca varsta.

Mai tarziu in Cora din Lujerului am vazut un castel gonflabil. Pentru copiii de sub 3 ani adultii au voie sa ii insoteasca.

In parcul Titan Matei a avut si parte de un camion

Matei a agreat imediat locul, impartit in trei sectiuni. Prima sectiune cuprinde un tobogan gonflabil de aproximativ 5 metri inaltime. Matei a invatat si sa urce treptele repede repede si sa se dea si de pana la 6-7 ori la rand. O atentie deosebita trebuie avuta vis-a-vis de ceilalati copii care, fiind mai mari, tind sa nu dea atentie celor mai mic… Nu din rautate ci pur si simplu ei nu sunt atat de atenti chiar si cu ei insisi.

Urmatoarele doua sectiuni impart jumatate din arealul de joaca si cuprind o saltea de aproximativ 20 mp pe care copiii pot sari cat vor fiind protejati de pereti gonflabili si o zona plina cu bile din acelea cum gasesti si pe la IKEA. in general sunt locuri de indoor.

Au mai aparut si in parcuri diverse locuri de joaca. Mai ales in perioada pre electorala in Bucuresti apar tot felul de asemene alocuri. Ce am vazut cu parere de rau in sectorul 6, de exemplu, este montarea acestor locuri de joaca fara sa se tina seama de nicio regula. de exemplu toboganele sunt montat la o anumita inaltime creand o zona foarte periculoasa la ajungerea copilului la capatul cursei, inaltimea de acolo fiind de aproape un metru. daca copilul este mai mic (<3 ani) trebuie sa fii nu foarte atent, ci extrem de atent. Mai mult decat atat un parinte atent trebuie s averifice foarte atent si jucariile de escaladare… In parcul Moghioros, de exemplu, dar si prin zona Veteranilor (tot din Capitala) gasim asemenea locuri distruse in locuri ascunse, copiii de orice varsta fiind in real pericol sa cada prin scandurile lipsa sau sectiunile lipsa. Este primavara, dar locurile tot neingrijite sunt, iar lipsa banilor nu poate sa fie o scuza pentru lipsa macar a unei atentionari/sigilari a echipamentelor defecte cu pericol.

Ca o prima concluzie (voi dori sa revin cu privire la posibilitatile de joaca ale copiilor pentru ca an de an apar alte distractii) pot spune ca sunt extrem de binevenite locurile de joaca pentru copiii, mai ales daca respecta Normele de Siguranta; chiar si daca aceste norme sunt respectate noi, adultii, nu trebuie sub nicio forma sa fim mai putin atenti cu cei mici. Sa nu uitam ca dincolo de distractie si de energiile consumate toti micutii se uita la noi cu mare incredere si ne considera puncte de referinta. De aceea este in atentia noastra atat locul de joaca, personalul care il deserveste (atentia manifestata, grija, dar si dragostea pe care ingrijitorii locului o arata sau nu fata de puii nostri), dar si modul in care chiar copiul nostru se manifesta.

dar despre asta o s aincerc sa scriu altadata

Ce a facut Matei? Are o casa primita de ziua lui (primita de la nasi de ziua lui – detalii aici) si de cateva zile obisnuieste sa se dea de-a dura prin ea. Mai mult decat atat, vanzand ca ii spunem nu, facea si mai dihai in asa fel incat chiar ne-am pus problema unui accident. Avem cateva colturi prin camera (am acoperit tevile de caldura).

Pedeapsa a fost strangerea casei si mutarea intr-un loc (pe balcon) unde sa o poata vedea si sa stie ca nu are voie. Pare ca a simtit ceva. Nu vreau sa sufere. Vreau doar sa inteleaga unde sunt niste limite. La 16 luni nu prea cred ca poti intelege mare lucru.

Problema cea mare a fost insa faptul ca dincolo de faptul ca nu trebuia sa faca ceva te apuca totusi rasul cand il vedeai cum se exprima. Si dintr-o data pedeapsa nu isi mai atingea scopul neavand valoare.

Voi cum ati face acest lucru? Voi ce ati fi facut sau, mai important, cum ati facut prima oara?